In ziua a sasea Dumnezeu l-a creat pe om, l-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, l-a facut din pamant, i-a suflat in nari suflare de viata si astfel omul a luat fiinta. Tot in geneza scrie ca omul a ajuns ca si Dumnezeu si anume sa cunoasca binele si raul dupa ce a mancat din pomul interzis si singurul rau ce mai putea fi facut era acela de a mai manca si din pomul vietii si sa devina nemuritor. Cat din omul prezentat in geneza a mai ramas in noi? Mai suntem noi oare oamenii facuti dupa chipul si asemenarea lui Dumnezeu care cunoastem binele si raul? sau am ajuns doar ne cunoastem identitatea si locul unde vrem sa ajungem.
In psalmul 8:5 scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om cu putin mai prejos decat Dumnezeu si l-a incununat cu cinste si slava.
Mai mult, ne-a facut fii lui Tata, fratii lui Isus.
Acum dupa toate cele scrise mai sus...cine sunt eu si cine esti tu cu adevarat?
In psalmul 8:5 scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om cu putin mai prejos decat Dumnezeu si l-a incununat cu cinste si slava.
Mai mult, ne-a facut fii lui Tata, fratii lui Isus.
Acum dupa toate cele scrise mai sus...cine sunt eu si cine esti tu cu adevarat?
44 de comentarii:
Nu stiu cine era pe la Logos sau cine isi mai aminteste cand am studiat cu Mircea Fratutescu “Viata condusa de scopuri”. Well, eu atunci mi-am pus prima oara intrebari legate de identitatea mea. Si tot atunci am inteles ca Dumnezeu m-a creat pentru placerea Lui.
Dar pentru ca sunt dupa asemanarea Lui, a pus mai mult ca orice gandul vesniciei in mine. M-a creat pentru ceva mult mai inalt decat pot experimenta aici pe pamant...probabil ca de asta orice realizare materiala nu reuseste sa ne implineasca.Pot eventual sa ne aduca niste satisfactii care dureaza...cel mult "o clipa".
Uitam ca noi suntem mai aproape ca asemanare de Dumnezeu decat de orice altceva...si atunci ducem o viata destul de limitata, cand de fapt El ne-a pus la dispozitie tot ce avem nevoie ca sa ne indeplinim scopul pentru care am fost creati. Intr-adevar prin faptul ca am pacatuit am distrus relatia aia perfecta cu Dumnezeu de la inceput.Da' cui ii pasa ca Isus a murit ca sa o repare ceva de care noi eram vinovati...?
Tre’ sa plec la lucru. Probabil ca o sa mai scriu.
Inainte de orice altceva sunt "Copilul lui Dumnezeu." Cand privesc viata mea de fiecare zi prin prisma acestui simplu adevar, totul capata o nuanta divina, pura, atragatoare... :)
Am inteles acum cateva zile ceva ce am stiut de mai bine de 9 ani... ca sunt "copilul lui Dumnezeu."
Stiu ca toti stim asta, dar actionez eu din punctul acesta, de pe pozitia de fiul al Creatorului Universului, reactionez la circumstantele din jur de pe aceiasi pozitie? Aceasta intrebare mi-a deschis mintea sa ma vad altfel, sa actionez altfel, sa reactionez diferit si sa-i vad pei ceilalti din jur ca si "copii ai aceluias Dumnezeu", chiar daca unii sunt departe de casa... :)
ps. am mai realizat ca nu stiu foarte multe lucruri si ca nu am raspuns la cele mai multe intrebari, dar am inteles ca daca stiu cine sunt, STIU mult mai mult decat am nevoie pentru ca sa traiesc o viata de succes si sa fiu o binecuvantare pentru prietenii mei..
Unul dintre motivele pentru care am lansat subiectul asta este acela ca ma doare cand ma uit la fratii mei, la prietenii mei si la cei care merg la biserica la felul cum se raporteaza la Dumnezeu sustinand ca sunt copii lui Dumnezeu. Cred ca daca ne-am intelege si am realiza care este identitatea noastra lucrurile ar merge altfel. De multe ori merge ca niste milogi la Dumnezeu cersind de la el tot felul de lucruri si il abandonam asa de usor si de repede cand am obtinut ce am vrut.
Eu sunt creatia lui Dumnezeu care l-a mostenit pe Adam, stiu ca in mine sunt valori si calitati puse de Dumnezeu atunci dar pe care diavolul a incercat si a reusit in mare parte sa le ascunda de noi si aici se include si identitatea. Cred ca mai mult de creatie a lui Dumnezeu sunt fiu a lui Dumnezeu, frate cu Isus, sunt mostenitor a lucrurilor viitoare, sunt mireasa a lui Cristos.
M-am hotrarat sa nu mai tac, vreau sa spun si celorlalti despre cine suntem cu adevarat, despre faptul ca trebuie sa incepem sa ne raportam fatza de Dumnezeu ca in familie, sa vorbim cu El ca si cu un tata.
Dumnu Razvan ai adus in discutie un subiect vital pentru viata noastra de fiecare zi, si nu pot decat sa te apreciez pentru asta. :)
Cred ca DUmnezeu atunci cand zice despre noi ca suntem "copii lui", ne pune EXACT pe aceiasi pozitie cu Christos!
Daca ne vedem prin acest adevar, incepem sa traim cu adevarat...
Totul capata un nou sens, pentru ca atunci toate celelalte versete din Scriptura parca prind viata in mine, "nu mai traiesc eu, ci Christos", "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", si multe altele...
Dar pana nu stiu cine sunt, NU POT, sa ma bucur de dreptul de succesor al ceea ce este al tatalui meu.
Daca tatal meu ar fi Ion Tiriac, dar eu habar nu as avea, cand m-as duce la el pentru un interviu pentru un job as actiona de pe pozitia unui om oarecare, dar daca STIU ca sunt copilul lui, cum as actiona? cum as cere ceva? cum as trai viata de fiecare zi?
Cu cat mai mult as trai diferit viata mea de fiecare zi, dupa ce as intelege cu adevarat cine sunt?
ps. daca sunt "copill lui Dumnezeu", de ce inca mai pacatuiesc? ma face asta sa cad depe pozitia mea de copil al Lui? :)
[daca sunt "copill lui Dumnezeu", de ce inca mai pacatuiesc? ma face asta sa cad depe pozitia mea de copil al Lui?]
Intrebarea ar trebui sa sune altfel si anume nu de ce inca mai ci ar trebui sa fie cum/ce sa fac sa nu mai pacatuiesc...Noi am fost copii lui Dumnezeu din momentul legamantului ce l-am facut cu El iar in vremea aceea putem zice ca eram pacatosi asa ca El ne-a acceptat asa cum suntem pentru ca El nu s-a uitat doar la ce suntem ci s-a uitat la ce putem sa devenim si datorita jertfei de la calvar a lui Isus Dumnezeu ne vede ca fiind sfinti. Nu exista decat 2 stari, cu sau fara Dumnezeu. Daca esti cu Dumnezeu nu poti sa nu fi cu El...daca vrei sa reziliezi contractul cu El o poti face pe riscul tau insa El nu rezileaza contractul cu tine. Eu cred ca din momentul legamantului ce l-am facut si pana acum am fost si sunt intr-o continua ascendentza si atata timp cat raman in pozitia asta nu pot decat sa ma apropii de El. Pot face eu ceva ca si copil a Lui care sa il enerveze atat de mult pe Dumnezeu si sa ma lepede sau sa imi zica faptul ca de azi nu mai esti copilul Meu? In vechiul testament zicea Dumnezeu ca daca o mama isi uita copilul Eu cu nici un pret nu te voi uita ... te-am sapat in palmele Mele (isaia 49). Totul tine de noi. Atat cat suntem in viatza El va incerca sa ne transforme in ce vrea El sa fim.
Da, cred ca nu este corecta formularea ta Razvi..
Daca fiecare este sincer cu el insusi, tre sa recunoastem ca inca mai pacatuim, cateodata fara nici macar sa stim.
Intrebarea mea era: "Am cazut din statutul meu de Fiul Creatorului in cazul asta?"
Iar raspunsul Scripturii e clar, NU, pentru ca altfel cum as putea sa intru iarasi sub statutul de fiu.
Ati inceput sa vorbiti despre CHIPUL SI ASEMANAREA cu Dumnezeu si deaia vreau sa prezint cateva chestii generale despre acest lucru ca sa stim in ce categorie ne incadram si despre ce anume vorbim.
Atunci cand vorbim despe chipul si asemanarea cu Dumnezeu vb despre versetul din Genesa 1:26. In teologie exista 3 moduri de gandire sau de abordare a ceea ce inseamna chipul lui Dumnezeu in om si anume: Teoria Structurala, Teologia Relationala Teoria Funcionala.
Teoria Structurala:
Suntem dupa chpul si asemanarea lui Dumnezeu datorita structurii noastre fizice: avem 2 maini,2 picioare …etc…aratam ca si Dumnezeu din punct de vedere estetic. Multi crestini sustin aceasta teorie..dar si eretici precum Mormonii. Ei traduc din ebraica (tselem) cuvantul CHIP sau ASEMANARE din genesa 1:26 prin STATUIE sau FORMA.Pentru cei care ati auzit de Ireneu, el a fost cel care a facut dferenta in Teologie intre acesti 2 termeni (Asemanare si Chip).Aceasta diferenta consta in faptul ca prin creatie purtam chipul lui Dumnezeu, asemanarea fiind defapt doar in mod potential, adica o prmisiune a ceea ce urma sa devina omul. Ei…mai tarziu,pe vremealui Luther aceasta teorie s-ainterpretat in mod diferit si anume ca termenii chip si asemanare sunt una si acelasi lucru deoarce in limba ebraica in verstul 26 din genesa1 apare repetitia (o metoda foarte cunoscuta de a prezenta anumite lucruri) ceea ce inseamna canu exista o diferenta intre acesti 2 termeni.
Teoria Relationala:
Cei mai multii teologi moderni nu concep CHIPUL lui Dumnezeu ca pe ceva ce sa afla in natura omului. Ei se gandesc la CHIPUL lui Dumnezeu ca la experimentarea unei relatii. Se spunde despre om ca este dupa CHIPUL lui Dumnezeu cand se afla intr-o anumita relatie, defapt aceea relatie este CHIPUL lui Dumnezeu. Brunner (un teolog neamt) sustine ca, CUVANTUL (Logosul) il face defapt pe om dupa CHIPUL lui Dumnezeu si doar daca avem credinta in CUVANT( Logos,ISUS) atunci noi posedam pe deplin CHIPUL lui Dumnezeu in noi si numai atunci ne putem intelege propria natura.Natura care defapt cntne CHIPUL lui Dumnezeu.
Teoria Functionala:
Conform acestei teorii CHIPUL lui Dumnezeu nu este present in alcatuirea omului in momntul creatiei si nici in experimentarea unei relatii cu Dumnezeu sau cu semenul, ci ea spue ca din moment ce omul face ceva atunci el poarta chipul lui Dumnezeu.De exemplu: Atunci cand omul isi exercita aceasta functie de a fi stapan peste creatie el poarta chipul sau asemanarea cu Dumnezeu.
Semnat Darius....va urma
La ce te refereai Sorine cand ai zis ca nu e formularea corecta? Nu de alta da sa imi dau seama si eu unde am gresit.
E vital sa clarificam de la inceput ca "Nu am contrazis ceea ce ai spus tu." :)
Ceea ce am vrut sa aduc in evidenta este ca intrebarea "De ce inca mai pacatuiesc?" este o intrebare reala pentru ca vine din realitate, pe cand intrebarea "Cum sa nu mai pacatuiesc?" este doar teoretica sau ideala.
Asta nu inseamna ca daca sunt Copilul lui Dumnezeu am libertatea sa pacatuiesc, pentru ca asta ar fi impotriva naturii mele divine.
Romani 6: 1-3 spune: "Deci ce sa facem? Sa continuam sa pacatuim pentru ca Dumnezeu sa tot ne ierte? Sper ca nu! Daca am parasit tara unde pacatul este Suveran, cum mai putem sa locuim in casa noastra veche de acolo?"
Am mai spus mai devreme, nu este un subiect simplu, insa cred ca Dumnezeu vrea sa nu fim in necunostiinta de cauza si sa nu intelegem cum stau lucrurile.
Eu nu am intrat in chestii teologice pentru ca nu am ajuns inca atat de inteligent sa le inteleg. :)
Tentativa mea de la inceput este sa scot in evidenta "Statutul meu, al nostru, de copii ai lui Dumnezeu."
ps. O alta intrebare care imi sta in minte: "Cum te tratez pe tine ca si prieten al meu, sau ca si simplu om, daca sunt constient ca tu ESTI Copilul lui Dumnezeu? :) (raspunsul simplu si evident la aceasta intrebare m-a facut sa dau o mai inalta valoare prieteniilor mele.)
Am citit pasaje din biblie care nu le-am inteles inteles la inceput dar pe parcurs punand cap la cap fapte de-a lui Isus am ajuns la concluzia ca venirea Lui pe pamant a avut ca scop pe langa mantuirea noastra si a ne arata cine suntem, cum am fost creati si totodata sa ne dezvolte credinta, credinta prin care se fac lucrurile care iasa din sfera normalului cu care am fost obinuiti.
Intr-o zi Isus se plimba cu ucenicii si si le vorbea despre credinta si zicea El poate muta muntii daca am avea credinta cat de mica sau daca am zice unui pom sa se dezradacineze si sa se replanteze in mare s-ar face; intr-o zi a gasit Isus un smochin fara roada pe care l-a blestemat si s-a uscat in data zicand ucenicilor ca daca crezi si tu poti face asa ceva; intr-o noapte Isus mergea pe apa si s-a apropiat de barca in care erau ucenicii (ucenicii erau oameni normali ca noi) iar cand Petru l-a vazut i-a zis lui Isus sa il cheme la El...Isus nici n-a stat pe ganduri si l-a chemat...
De ce toate astea? Ca sa ne arate ca noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca tot ce a putut El face putem face si noi. DA, putem umbla pe ape, putem muta muntii putem muta copaci totul sta in credinta noastra. Isus nu a zis ca nu putem face, a zis doar ca daca am avea se poate face iar de putut se poate.
In postarea urmatoare o sa scriu si despre neputinta datorata necredintei.
Hai ca am plecat la zbor. :D
Razvan
mai oameni buni...eu nu ma pot prinde despre ce anume vorbim cand lansam intrebarea: "CINE SUNTEM NOI CU ADEVARAT?" ca am inceput sa vb despre o gramada de domenii in care se aplica intrebarea asta.Din ce punct de vedere CINE SUNTEM NOI CU ADEVARAT ??? al constructiei...al statutului de crestin(sau fiu al lui Dumnezeu)...??? al creatiei initiale.....etc.....hai sa punem lucrurile putin in ordine ca nu stiu despre ce anume sa scriu ca sa nu par ca vorbesc pe langa subiect :) love you all
Darius
Vorbim despre cine suntem noi ca si creatie a lui Dumnezeu si totodata ca oameni pentru care a murit Cristos. Vorbim despre mine si despre tine, noi oameni simplii care iesim zilnic pe strada si suntem parte din marea masa de oameni.
Crezi ca exista o diferenta intre omul de acum si creatia initiala?
Nu vreau sa ingradesc subiectul
Se poate discuta despre cine sunt eu in toate domeniile.
Intrebarea e una la moda, in prezent parca are mai mult accent psihologic de cat teologic.
Criza aceasta a identitatii personale a consumat multe pagini in literatura, psihologie, sociologie, filozofie si nu in ultimul rand si in teologie. Daca stau acum sa imi amintesc cum e interpretata tema peste tot imi dau seama ca teologia a fost cea care a incercat sa solutioneze criza prin a ne invata ca noi oameni suntem fii ai lui Dumenzeu.
Trebuie sa recunosc ca acest "buletin" sau "certificat de nastere" este putin de plastic; nu ma refer la adevar ci la solutionarea crizei, deoarece chiar eu, nu sunt convins cine sunt cu adevarat.
Actele ne ofera doar o titulatura; de la " fiu de Dumnezeu" si pana la " cine sunt eu cu adevarat e cale lunga.
Daca avem un nume, nu inseamna ca stim cine suntem. Eu as solutina criza altfel - as incerca sa definim cine suntem prin actiunile noastre si nu prin " actul pe care il posedam ". O abordare pragmatica imi pare mai aproape de tema propusa, deoarece cred ca este posibil chiar si in Cristos sa nu sti cine esti, macar ca sti ca esti fiul Lui.
Cine solutioneaza criza si ne da raspunsul la intrebare : paternitatea sau actiunile noastre.
Daca citim Romani 1:2 cred ca putem da raspunsul la intrebare...
"(despre Isus)... identitatea sa unica de Fiu al lui Dumnezeu a fost aratata de Duhul cand Isus a fost inviat din morti,punandu-l deoparte ca si Mesia, Stapanul nostru. PRIN EL noi AM PRIMIT ambele, darul generos al viatii sale, precum si insarcinarea urgenta de a-l da mai departe altora care il vor primi prin increderea lor in ascultare in Isus. VOI SUNTETI CINE SUNTETI PRIN ACEST DAR SI CHEMARE A LUI ISUS CHRISTOS..." (The Message)
Cred ca este imatur si putin spiritual sa vorbim despre identitatea noastra sau despre "cine suntem noi cu adevarat", fara sa cautam raspunsul in Scriptura.
Am citit cu atentie Romani 1:2, si mi-a sarit in ochi "VOI SUNTETI" din ultima propozitie, si am inteles ca Pavel scrie la modul present (voi sunteti), deci nu trebuie eu sa fac nimic ca sa fiu, sa ajung, sa devin??? NU!
De ce? Simplu. Pentru ca Christos a facut totul pentru ca eu sa am IDENTITATE in EL.
Daca, raspunsul tau la intrebarea cin sunt cu adevarat este inca "Nu stiu", te rog mai citeste inca o data Romani 1:2. Daca nici atunci nu te gasesti, mai citeste inca o data, la un moment dat poate o sa te gasesti...
Cred ca lucrurile sunt destul de serioase daca eu ca si crestin nu-mi gasesc Identitatea in Scriptura. Asta inseamna ca nu am nici o radacina, si tot ce cladesc pe ceva care nu are nici o radacina la un moment dat, intr-un fel sau altul va fi distrus.
Asa au murit multi dintre "inteleptii" lumii, fara sa aibe vreun habar cine sunt, si implicit nereusind sa cladeasca nimic care sa ramana.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, ESTE UN SUBIECT COMPLEX, eu doar cred! Scriptura. Pentru ca daca las Scriptura la nivelul de "relativ", ma indepartez de adevar.
Nu Scriptura imi ofera IDENTITATEA, nici RELIGIA, nici CULTUL, nici, RELATIA MEA CU CHRISTOS MACAR, ci NUMAI CHRISTOS.
ps. De ce nu a avut Pavel niciodata "nesigurante legate de Identitatea lui?
SERVA VIETII
episodul 13. Dedicatie pt lautari sau Coma in do major
"...Cred ca este imatur si putin spiritual sa vorbim despre identitatea noastra sau despre "cine suntem noi cu adevarat", fara sa cautam raspunsul in Scriptura..."
Eu sunt imatur, ca daca nu as fi,robabil ca nu ma indoiam de cine sunt.
"...Cred ca lucrurile sunt destul de serioase daca eu ca si crestin nu-mi gasesc Identitatea in Scriptura..."
Si eu cred ca sunt srioase... insa nici asta nu ma face sa am o certitudine.
"...Asa au murit multi dintre "inteleptii" lumii, fara sa aibe vreun habar cine sunt, si implicit nereusind sa cladeasca nimic care sa ramana..."
Norocul meu ca nu sunt intalept si ca nu vreau sa las nimica in urma mea.
"...Nu vreau sa fiu inteles gresit, ESTE UN SUBIECT COMPLEX, eu doar cred! Scriptura. Pentru ca daca las Scriptura la nivelul de "relativ", ma indepartez de adevar..."
Eu nu vreau sa fiu intales si nici nu incerc sa ma fac intales, macar ca sunt gresit.
Si nu intaleg de ce e un subiect complex, daca in Romani zice totul si apoi argumentul cu Pavel si cel cu Isus. Pare atit de limede si simplu. Unde e coplexitatea?
Pei din moment ce tu afirmi ca esti citez, "Imatur", "Incert", "nu vrei sa lasi nimic in urma ta", "nu vrei sa fii inteles, si nici nu incerci", "esti gresit", macar ca Scriptura are solutia pentru toate cele de mai sus... Deduc si eu cu mintea mea limitata ca subiectul nu e chiar atat de simplu...
Trebuie sa recunosc ca sunt putin iritat cand citesc ca cineva (care se intampla se fie unul dintre prietenii mei cei mai buni), afirma ca nu stie cine este (dupa atatia ani in legatura cu Dumnezeu) si ca nu poate sa-si gaseasca identitatea nici macar in Christos.
Cu respect si dragoste scriu,
SCB.
Sorine, vreau sa iti zic ca pana acum cateva saptamani nici eu nu imi cunoasteam identitatea si pot zice ca acum am inceput usor usor sa vad cine sunt si mai am multe de descoperit si de invatat. Una e sa stii teoretic cine esti si alta e sa te comporti ca atare. Gandeste-te ca datorita identitatii tale ofertota de Cristos ai puterea de a calca peste toata puterea vrasmasului, ai putere nelimitata...totusi, cati oameni ai viondecat tu si cati oameni demonizati ai eliberat tu? Teoretic stiu ca se poate, dar practic? Oare lipsa aceasta a actiunii nu se datoreaza oare faptului ca nu constientizam cine suntem noi cu adevarat? Identitatea nu sta in faptul ca ne putem giugiuli cu Cristos si sa vb cu El ca si cu un prieten ci in a crede ce a zis El si asta se vede prin roada ce o facem noi.
Nu vreau sa arunc cu pietre in parintii nostrii si in parintii parintilor nostrii pe linie spirituala dar nu prea ne-au pasat invatatura asta cum trebuie, dovada esti si faptul ca biserica din ziua de astazi este asa de rece si lipsita de putere...ici colo se mai vede cate un carbune aprins, cate un muc care mai fumega, dar privita in ansamblu nu o duce prea bine...de ceoare? as indrasni sa zic pentru ca l-am lasat pe diavol sa faca ce vrea in biserica pentru ca ne este frica de el...
NU vreau sa fie ce am scris mai sus cava prin care sa ii iau apararea lui Giani dar are dreptate...(incearca sa citesti ce a scris in stilul lui Giani caracteristic si ai sa intelegi ce a vrut sa zica...)
Logica de 2 bani
Observ ca toti stiu cine sunt si nu fac nimic; si mai observ ca o alta categorie de " toti" care nu stiu cine sunt, si tot nu fac nimic.
Acum e limpede ca indiferent din care categorie de toti faci parte, tot nimic nu faci, indiferent ca sti sau ca nu sti cine esti.
Mai departe... ce e mai important, sa stim cine suntem sau sa facem ceva. Sau nu putem face ceva pt ca nu stim cine suntem...dar daca aflam cine suntem, atunci vom putea "face ceva" care sa conteze.
Dar pana vom afla cine suntem, ce facem.
P.S.
Sorinel, credeam ca eu sunt cel mai bun prieten al tau, nu unul dintre cei mai buni. Prietene iti multumesc pt compasiunea ta si regret ca te uimesc atat de tare.
PSSS
...dar daca Dumnezeu ne-a facut, de ce nu vine El sa ne zica la fiecare, de ce ne-am nascut si ce treaba are cu noi...dar ii place sa ne vada in starea astade neliniste si confuzie, sa cutam, sa ne zbatem mintiile, sa interpretam ce o zis unul si altul.
Ma gandesc ca de multe ori sa amuza si El cand vede pe unul care sa crede " mare sofer " macar ca are o lista mare de accidente... NU ma intalegeti gresit, vorba lui Sorin, viata e altfel; cand suntem mici trebuie sa ne sculam de dimineata sa mergem la scoala, apoi trebuie sa pocaim, apoi trebuie sa ne casatorim, apoi trebuie sa facem copii...si alti multi de "trebuie".
Nu incercati sa fiti prea stricti cu voi, nu incercati sa va dati ce nu sunteti, nu incercati sa va puneti intrebari nebune. Alegeti si voi o identitae, una din cate ne sunt oferite prin biserici, credeti ca cea pe care ati aleso, e doar a dvs si apoi o sa fiti impacati cu voi insiva si in sfarsit poate o sa faceti ceva...care probabil o sa conteze.
Parere alternativa 1: Nu cred ca toti stiu cine sunt, pentru ca daca ar sti bisericile ar creste. Cred ca cei mai multi incearca sa devina ceea ce deja sunt, "acceptati" de Dumnezeu ca si Fii.
Parere Alternativa 2: Razvi, nici eu nu am realizat pe deplin cine sunt pana nu demult, desi am stiut ca sunt "unul" dintre copiii lui Dumnezeu. DAR Luca 3:22 mi-a alungat orice incertitudine si mi-a dat curaj sa incep sa traiesc ca si Fiu al Tatalui.
"Tu esti Fiul meu, ales si inscriptionat cu dragostea Mea, mandria vietii Mele."
"Tu esti Fiul Meu" - IDENTITATE
"Ales si inscriptionat cu dragostea Mea" -ACCEPTARE
"Mandria vietii Mele" - APROBARE
Asta e modul personal al lui Dumnezeu de a da o IDENTITATE fiecaruia care vrea sa ACCEPTE.
Daca astepti alte voci "blande si mai stiu eu de care, s-ar putea sa nu te gasesti niciodata. Cuvantul e actual si e pentru mine personal. Daca il aplic devine REAL pentru mine personal.
Parere Alternativa 3: Identitatea nu mi-o da Biserica, identitatea nu mi-o da nici macar Cuvantul, Identitatea mi-o da Tatal meu, in Christos. LUCA 3:22.
PS. (pt cel mai bun prieten al meu, Adi Draghici) ...imi cer scuze de eroare, sincer. Probabil ca am fost prea "iritat de comentul tau. :)
PPS. Faptul ca avem opinii diferite uneori, nu va schimba niciodata relatia dintre noi.
Cu mult respect si aceeasi dragoste,
SCB.
Sunt atat de imprastiat in cat nu stiu cand o sa reusesc sa ma adun. Imi este frica ca nu voi reusi sa fac acea ordne interioara niciodata, iar faptul asta ma face sa cred ca nici odata nu voi reusi sa fiu acel " eu " care imi doresc sa fiu.
Cel mai disperant e atunci cand realizezi ca faci tot felul de lucruri pe care nu ti l-ai propus sa le faci niciodata, iar cele pe care ti le doresti sa le faci, parca se indeparteaza tot mai mult de tin. Ne-am scurs in tot ce este in jurul nostru si acest "tot" s-a scurs din nefericire si el in noi.
Ne-am pierdut de noi si ne este foarte greu sa ne regasim. Visele sunt singurele care ne amintesc de de ce am vrea sa fim, macar ca actiunile noastre sunt atat de departe de ce ar trebui sa facem.
Daca nu fac ordine in mine, daca nu ne regasim, ma tem ca nu vom sti cine suntem cu adevarat.
Cate odata am senzatia ca viata e mai mare de cat noi, si cauta sa ne distruga pe dinautru, incercand sa imprastie tot ce am strans in noi bun.
Ma intreb cand o sa fiu eu, acel eu, pe care mi-l doresc. Oare va veni ziua acea vreodata; oare voi reusi sa ma vad pe mine facand acele lucruri care ar trebui sa le fac.
E foarte posibil sa esuez in cautarea asta dupa mine, cum de altfel au esuat atitia inaintea mea. Acum mi-a mai ramas sa strig la mine... poate asa ma voi trezi din obisnuinte si monotoni.
E dureros cand te uiti la propria ta persoana si o vezi ca si pe un pat de spital, lesinata si fara ca cineva care sa faca "ceva" pt a o smulge de la aparatele acelea de doi bani care arata doar ca ai si tu puls.
Poate ca e timpul sa plangem dupa noi si sa-i spunem Domnului ca am vrea sa fim cea ar trebui sa fim cu adevarat si sa ne ajute El. Noi nu ne putem salva pe noi insina si prin urmare nu vom putem salva nici pe alti.
Commentul tau imi aminteste putin de "Million Dollar Baby". :) Dupa toate prin cate a trecut ca sa ajunga Campioana Mondiala la Box feminin, mai avea putin de tot si era acolo... iar sfarsitul, unul pe care eu nu-l aveam in "ecuatie". Lasand in urma o intrebare la care inca nu s-a gasit un raspuns categoric...
Ce faci atunci cand realizezi ca daca o lasi sa traiasca de fapt o lasi sa moara in dureri mai crunte?
Am ajuns la concluzia ca "identitatea mea" trebuie sa mi-o iau zilnic, la fel cum imi pun hainele pe mine inainte sa fac orice altceva... pentru ca altfel bantui pe intuneric fara sa stiu unde sunt, ce fac si de ce sunt unde sunt...
Poate ca luand aceasta "identitate in Christos" zilnic in mintea mea, in timp va deveni un obicei, la fel cum niciodata nu imi pun intrebarea, "Sa imi pun haine pe mine astazi cand plec la lucru?"
Plec la biserica. Cred ca nu am mai fost joia la biserica de cel putin 3 luni...
Lunea nu am mai fost cred ca de 4 ani, iar martea nu am mai fost de 1an si jumate.
Ii ingrijorator cand stau si ma gandesc la perioadele lungi din viata mea cand mergeam la biserica in fiecare zi din saptamana, iar acum am ajuns sa merg doar o data.
Cel mai usor mod de a uita cine suntem este de a ne pierde obiceiurile bune in schimbul celor rele. Daca nu faci bine, cu siguranta faci rau.
"...lasa sa se vada ca esti nascut din nou, pentru ca asta e identitatea ta, Hristos in tine, speranta slavei! "
Pe zi ce trece realizez ca toti stiu cine sunt, ce trebuie facut si nu in ultimul rand, cum trebuie sa te comporti.
Eu nu pot sa mimez pocainta. Sunt copilul Lui , dar asta nu ma face identic cu El. Isus ne-a mantuit si ne-a aratat un drum pe care trebuie sa mergem. Imi pare total gresit sa cauti sa-ti autodistrugi peronalitatea in schimbul unor versete intalese adliteram.
E foarte adevarat ca noi am murit odata cu Cristos si ca acum traieste El in noi... insa nu asta asta e identitatea noastra. Isus e noul Adam, e omnoul prototip pt omenire in ceace priveste legatura cu Dumnezeu, si ma rafer acum la har, la credinta si nu in ultimul rand la traire.
Dumnezeu ne impinge inspre diversitate unul fata de altul, vrea sa fim deosebiti si nici decum identici; iar identitatea in Cristos si faptul ca El traieste in ficare dintre urmasi Sai, insemna cu totul altceva.
Cum zicea si bunul meu prieten si frate...lucrurile sunt complexe.
Ieri meditand la subiect, am realizat ca mi-ar fi fost mult mai usor sa stiu cine sunt daca eram evreu. Ca si si mantuit lucrurile imi par mult , mult prea inalte. Asta ca sa nu spun ca si pana aceasta asemanare cu Cristos imi pare de multe ori o gluma buna, fie ca ma uit la mine, fie ca privesc la alti contemporani sau alti care au fost cum mult inaintea mea.
Christos e inegalabil, e de neajuns; iar noi astia carora El i-a intins primul mana, suntem niste ... cu valoare doar pt ca El a vrut sa ne eticheteze ca si urmasi ai Sai.
Il copiem, Il imitam si cu toate suntem atat de departe de adevar.
Dumnezeu ma priveste exact ca si pe Christos si m-a acceptat exact ca si pe Christos.
Si acum vreau sa impartasesc cu voi un adevar care mi-a schimbat total felul in care gandeam.
"Nimic din ceea ce fac sau voi face nu-l va determina pe Dumnezeu sa ma iubeasca mai mult decat I face acum cand scriu aceste cuvinte. Si nimic din ceea ce fac sau voi face vreodata nu-l vor face sa ma iubeasca mai putin decat o face in momentul acesta." dragostea lui pentru mine este perfecta si completa!
SERVA VIETII
episodul 300. Temporal si ateporal
O realitate
De multe ori interpretam pasaje biblice care sa ne fac sa ne simtim bine. Ne gasim confortul atunci cand stim ca Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste nemarginita si dumnezeasca, care depaseste capacitatea noastra umana de a raspunde pe masura acestei iubiri prin fapte si comportament.
O greseala
Nu putem vorbi de un anumit caracter a lui Dumnezeu indepent de celelate caractere ale Sale. Dumnezeu e milos, e iubitor, e ieratator, e intalegator; insa in acelas timp e drept, e sfant, e judecator si razbunator.
O "zi"
Traim vremurile harului in care orice om care aude glasul Lui poae beneficea de dragostea SA, si prin urmare de iertare. In aceasta vreme care a inceput odata cu misiuea Fiului Sau, El ramne la fel de drept, de judecator si razbunator, insa datorita jertfei lui Isus, beneficem de indurarea SA.
Un citat
"Nimic din ceea ce fac sau voi face nu-l va determina pe Dumnezeu sa ma iubeasca mai mult decat I face acum cand scriu aceste cuvinte. Si nimic din ceea ce fac sau voi face vreodata nu-l vor face sa ma iubeasca mai putin decat o face in momentul acesta."
Un verset
“ Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. ”
O intrebare
Oare acestia nu au beneficiat de iubirea nemarginita a lui Dumnezeu?
O mica concluzie
Dumnezeu este atemporal, noi acum cand ne uitam la El , vedem mila, dragoste, iubire … e si normal, cum de altfel este si adevarat ; insa daca il privim in complexitatea Sa, vom vedea ca nu putem trai ori cum, deoarece va veni vremea cand o anumita categorie de oameni care vor beneficia de dreptatea Sa.
Azi te iarta, dar “mine” nu se stie din care categorie vei face parte. Azi toti sunt crestini, insa nu toti acesti crestini vor beneficea si de partasia cu El in vesnici.
Corect si foarte adevarat. si foarte trist totodata. :(
Ce ai scris tu e legea CONSECINTEI. Asta nu schimba dragostea lui DUmnezeu fata de mine, pacatul continuu si nemarturisit aduce consecintele sale.
Oricum, cred ca datoria noastra nu e sa vorbim de lucrurile "negative", misiunea noastra e sa ii aducem la Christos pe oameni, iara daca o facem prin a baga frica in oameni, probabil ca vor fi tot mai putini cei care vor veni la Christos prin misiunea noastra.
Dragoste voiesc, iar nu jerfe! Iubindu-i pe oameni inspre Imparatie, inspre Christos.
NICIODATA NU JUDECAM OAMENII!!!! INDIFERENT DE CEEA CE FAC!!! INTOTDEAUNA CREDEM CEI MAI BUN IN FIECARE!!!
...iubindu-i pe cei din jurul meu ii voi aduce la Christos...
NICIODATA spunandu-le cat sunt de pacatosi si de distrusi!!! Probabil ca deja stiu si nu mai au nevoie de inca un pocait sa le-o aminteasca!!
Ei au nevoie de o solutie relevanta pentru viata lor distrusa. Solutia e Iubindu-i inspre Christos!!!
Dragoste voiesc, nu jertfe!
Multi, multi crestini SE SIMT atat de bine cand vad pe altii care sunt mai jos decat ei(cei care nu-l cunosc pe Christos), insa oare exista vreun gram din Christos in mine, daca ma uit la un asa zis "distrus" de pe strada sau dintre prietenii mei si zic: Uita-te si la ala! Vai de capul lui! Nu are nici un viitor!!!
"Distrusul ala" are ACEEASI valoare ca si tine si ca si mine, mai mult ACEEASI valoare ca si Christos in ochii lui Dumnezeu!!
Intrebare de baraj: Cine si ce sunt?
Raspuns de irigatii: (fiecare sa se gandeasca pt el, incepand cu mine.)
Cu aceeasi neschimbata dragoste,
SCB.
Teoria cu "distrusi", a fost de-a dreptul capricioasa. Eu nu am facut nici o referinta la cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu,ci la un verset din biblie, unde avem de a facea cu o categorie de oameni care au avut o relatie cu El.
Imi pare foart dificil sa cred ca tu ( Sorin ) sti ce noi restul ar trebui sa facem. Nu ai cum sa tragi cu urechea la discutile fiecaruia cu Domnul.
Regret raceala cu care scriu, insa esti asa plin de citate rupte dintr-o predica metalica. Trebuie sa facem aia si aia si cealalata in felul acesta.
Cireasa tortului mi-a parut unrmatoarea propozitie
"Ei au nevoie de o solutie relevanta pentru viata lor distrusa "
Revin si eu cu o postare dupa o oarecare perioada de inactivitate pe blog, am citit postarile, am meditat si am asteptat revelatii noi din partea lui Dumnezeu.
Legat de identitatea noastrta si la felul cum se uita Cristos la noi mi s-a parut foarte interesant felul cum dupa inaltarea lui Isus lucrurile au continuat sa se implineasca asa cum s-a rugat Isus in gradina (Ioan17) in care il ruga pe Tatal sa ne faca una cu El asa cum Ei sunt una si asa s-a si intamplat. In drumul lui Saul spre Damasc e interesant sa vedem cum Isus vine si il intreaba pe Saul (Pavel) memorabila intrebare "pentru ce ma prigonesti". Mi-a placut la maxim sa vad ca Isus se identifica cu noi si ca rugaciunea Lui de atunci s-a implinit...noi si Isus suntem una.
Daca noi si El suntem una atunci de ce suntem asa de reci si asa de goi? de ce stim teorie asa de bine si practica lasa de dorit?
Ce ma deranjeaza cel mai mult e sa mergi la biserica in adunarea sfintilor si sa asculti vorbindu-se foarte putin despre Dumnezeu si foarte mult despre avutii, despre ce face unu si altul, despre masini si alte cele.
Cred ca trebuie sa facem si noi pasul spre Cristos ca sa devenim una cu El pentru ca El s-a identificat cu noi.
Legat de ce zicea Giani apropo de limbajul folosit de unii pot zice cu tristete ca ii auzi vorbind cu noi intr-un fel cand suntem in particular iar cand se urca la amvon sau vorbesc din punct de vedere "oficial" adopta un alt limbaj mult mai pompos si mai traditional cu termeni consacrati si stai si te intrebi oare cate identitati au unii?
Zilele astea am simtit cat de pe bune e relatia noastra cu Isus. Zic asta in urma unor evenimente ce au avut loc in viatza mea si am ramas sincer masca sa vad cum am fost ajutat de Dumnezeu datorita faptului ca m-am increzut in El.
In urma cu 2 saptamani intr-o rugaciune relativ scurta insa cu o incarcatura mare i-am cerut lui Isus ajutorul intr-o problema. Din momentul respectiv am luat atitudinea (nu mi-a fost usor tot timpul dar s-a meritat) de a crede ca ce l-am rugat se va si intampla. In urma cu cateva zile am primit raspuns la rugaciunea facuta. Nu trebuie sa scriu ce bucurie m-a umplut si ce am simtit si felul cum l-am privit pe Isus...oricum imi rasunau in minte cuvintele Lui care ziceau ca daca cerem orice cu credinta de la El vom primi si pot zice ca asa si este.
Pot zice ca am inceput sa il percep pe Isus mult mai personal de atunci si cred ca asta ar trebui sa facem si anume sa cautam sa ne marim credinta pentru ca asa cum zicea El "fara credinta nu suntem placuti lui Dumnezeu"
Sunt atatea de fact pentru a ne maturiza si totusi cautam sa mergem pe calea cea mai usoara in detrimentul cresterii spirituale.
Cred cu tarie ca descoperirea identitatii face ca un crestin sa aibe o alta atitudine si ajunge sa fie cu adevarat crestin...la mine a functionat si nu o zic cu mandrie ci o zic ca si o experienta recenta cu El.
Cred ca ceea ce mi s-a intamplat este doar inceputul experientelor cu Dumnezeu si va doresc si voua sa aveti parte de asa ceva.
Eu am impresia ca tu nu agreezi deloc scriptura si ca nu te impresioneaza cu nimic adevarurile clare din scriptura, ci tot timpul cauti sa vezi "negativul"...
Daca tot vorbim de "racelile scrisului"...
Daca vezi nevoia, mergi si fi de folos, nu-ti trebe chemari si prorocii, si mai stiu eu ce alte minuni!
Daca numa imi place sa vorbesc despre nevoie, atunci... cu vorba o sa raman.
Nevoia tot va fi implinita, Dumnezeu va folosi pe altcineva.
ps. Scriu cu dragostea cu care a scris Pavel.
" Eu am impresia ca tu nu agreezi deloc scriptura si ca nu te impresioneaza cu nimic adevarurile clare din scriptura, ci tot timpul cauti sa vezi "negativul"... "
1. Ma bucur ca poti sa-ti faci impresi sau ca ai ramas impresionat, fie placut, fie neplacut.
2. " adevarurile clare din scriptura " - Biblia are doar adevaruri clare si din nefericire pt mine, trebuie sa recunosc ca nu tot timpul " agrez " ce scrie acolo ... probabil sunt singurul care recunoaste treaba asta public.
3. NU caut sa vad doar negativul si o sa iti dau un argument. Ai predicat o singura data in viata ta, era la Logos, era joi, si eram si eu acolo. Asta a fost cred ca acum vreo 18 luni, ei bine imi amintesc perfect ce ai predicat atunci si probabil sunt singurul care isi mai aminteste ce ai predicat: Sa fim o binecuvantare uni pt alti. Genial mesaj, chiar dumnezesc. Dar de la mesajul ala si pana la "Ei au nevoie de o solutie relevanta pentru viata lor distrusa " - e cale lunga.
P.S.
Cred ca amvonul tau are picioare prea lungi; probabil daca o sa-l scurtezi putin din inaltime, vei continua sa ramai o binecuvantare si pt mine.
P.P.S.
Nu o sa uit nici odata prima ta predica "Sa fim o binecuvantare unii pt alti".
Multa stima prietene.
Man, cand tu imi spui pe fata ca tu nu "agreezi" Scriptura sau anumite parti din ea, discutia asta nu mai are nici un sens.
Niciodata nu am pretins ca sunt predicator, sau invatator sau vreun lider insemnat. Tot ceea ce am scris am scris bazat pe Scriptura.
Eu asta mananc, asta traiesc de acolo imi iau raspunsurile, directiile si visurile, precum si Identitatea.
Daca tu ai gasit si altceva, asta tine total de tine.
Eu chiar nu am nici un drept sa invat pe nimeni, si nici nu incerc, nu asta este responsabilitatea mea. Cu cat mai mult ca mintea mea este limitata.
Pentru mine Proverbe 3:5-7, este suficient ca sa nu imi las mintea sa alerge pe unde vrea ea, incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebari care nu au raspuns, cel putin nu aici pe Pamant.
Peace be with you all.
ps. Mai presus de toate singura mea tinta este dragostea, in toate cele ce am scris pana acum.
SCB.
"Daca tu ai gasit si altceva, asta tine total de tine."
1.Eu nu am gasit altceva si nici nu am afirmat asta prietene.
" Man, cand tu imi spui pe fata ca tu nu "agreezi" Scriptura sau anumite parti din ea "
2. Eu nu am spus nimic de genul asta. Vedere cred ca iti joaca feste atunci cand citesti ce scriu. Pt o mai buna comnicare iti redau pasajul :
"...trebuie sa recunosc ca nu tot timpul " agrez " ce scrie acolo ..."
Cred ca e o mare diferenta sau capacitatea ta de a intlege e prea mica sa vada treaba asta?
Nu imi pune cuvinte in gura pe care nu le rostesc, au mai facut treaba asta si alti aici pe blog.
Ma bucur de dragostea pe care o areti.
P.S.
Injuraturi si acuze le primesc pe mail. La fel tin si de polemici.
ok. cum spui tu. odata spui ceva apoi le dai la intors. ori is io prost la vedere ori atunci nu mai stiu ce sa zic.
aleg din respect pentru relatia noastra sa nu mai continui aceasta discutie.
sper sa-mi respecti decizia.
Cu acelasi simplu respect,
scb
stateam astazi si meditam la un eveniment petrecut intre ucenici si Isus in care apare problema identitatii. Intr-o zi Isus a pus ucenicilor intrebarea "cine zic oamenii ca sunt Eu?" urmata de intrebarea "dar voi, cine ziceti ca sunt?"
Stateam si ma gandeam sa va poun si eu voua intrebarea asta pentru ca o evaluare a celor din jur conteaza si cred ca e sanatos ca din cand in cand sa ne intrebam prietenii apropiati despre ce zic oamenii despre noi si totodata ce zic prietenii nostrii apropiati despre noi.
Cred ca asta ar rezolva destul de multe deoarece mutlti oameni au o parere despre ei mai inalta decat ce e in realitate.
Ce ziceti voi despre mine? Cine ziceti ca sunt eu?
SERVA VIETII
episodul 12. Recviem
De multe ori cei de langa noi cred ca stiu mai bine de cat noi insine, cine suntem cu adevarat.Am facut de multe ori greseala asta in viata... nu vreau sa o mai repet, desi unii se repeta pe ei intr-o anumita ipostaza, incercand sa convinga audienta, ca ei ar fi cea ce fac in momentul acela.
Exista ceva in noi, probabil pus de Dumnezeu, care ne face sa ne diferentiem de toti ce din jurul nostru. Unii iau acest impuls si-l prelucreaza in vetilor in ceva ce cred ei a fi unic; insa unicitatea e ceva foarte rar, si cu cat cauti sa fi mai original, cu atat ajungi sa fi mai ciudat. Unii dintre acesti ciudati mizeaza pe biblie, si cred ca ea ar fi cel mai bun artizan in privinta aceasta ... i-am vazut mai apoi cum se bat cu pumnul in piept, cum uita de adevarata modestie si cum cauta din toate puterile sa iti arate ca tu esti cel mai gresit dintre toti.
NU am curaj sa ii intreb pe acesti farisei cine sunt, mi-au spuso in nenumarate randuri. Ramn in continuare ciudatul din pustie, care urla la sectanti, la ipocriti si la prieteni.
Biblia e in noi, cum de altfel si Isus e in noi, nu trebuie sa bravam, sa fortam lucrurile, sa facem pe eroii, sa ne scandalizam atunci cand cineva sau ceva nu e asa cum am vrea noi sa fie. Nu trebuie sa depunem eforturi atat de mari incercand sa-i transformam si pe cei de langa noi intr-o alta specie mai natanga si mai ciudata de cat noi.
Pacat ca nu stim sa ne bucuram de lucrurile simple si fara dureri de cap. Ne zbatem cu probleme bisericicesti, organizatorice si fuctionale a unui anumit cerc de ciudati.
prieteni, am si uitat o vreme de blogg-ul acesta. din imtamplare am dat de el. ma bucur sa va citestc postarile, "certurile" si intrebarile existentialiste! am si eu o intrebare: ce vom face dupa ce vom afla exact cine suntem? unii ati spus ca ati aflat, s-a schimbat ceva im comportamentul si atitudinea voastra? eu doar intreb...cand nu mergem la biserica cu lunile, cand duminica nu mai e importanata pentru noi, de joi nici nu mai vorbesc, cat nu ne doare pentru cei de langa noi, cat nu mai plangem pentru cei nemantuiti, cat nu mai agonizam in rugaciune...cred ca acest subiect ramane un vis nedeslusit! cu stima, silviu.
Legat de intrebarea lui Silviu cu ce vom face dupa ce ne-am aflat identitatea voi vorbi doar in dreptul meu si nu voi generaliza.
in urma cu doar cateva luni am inceput sa realizez cine sunt, ce statut am si ca atare momentan incerc sa reduc din ceea ce inseamna comportament anterior cand nu imi stiam identitatea....de specificat ca imi stiu doar parte din ea si nu pe deplin, sunt la inceput asa nu sariti pe mine ca si cum stiu 100%.
ced am vazut la mine in ultima vreme e o schimbare in interior, am inceput sa vad ca imi pasa de cei din jur, am vazut ceva ce pana acum nu aveam si anume o compasiune fata de cei lipsisti in special de cei care au ajuns in strada si nu numai...ce fac? momentan fac planuri cum sa pun in practica sa ii ajut. Nu poti sa te arunci ca pompieru cu capul inainte imediat ce ti-a venit ceva in cap...asta ca sa nu sfarsearca ca un foc de paie.
Legat de biserica sincer imi pare rau ca pana si in logos am inceput sa aud termeni penticostali si vorbire de lemn acolo unde suntem o mana de oameni si ar trebui sa vorbim ca in familie...imi pare rau ca nu incercam sa facem joi si duminica ceva care sa fie intr-adevar ca in familie....
Salutare. Am intrat sa vad ce mai facetzi. Salut veteranii (Adi, SOso si Guru). Lucas.
SERVA VIETII
episodul 25. Apa in piua
Rezumatul : cand FBI-ul intercepteaza telefoane, da in urmarire generala pastori romani penticostali, iar biserica zice ca dracul e devina.
De mai bine de 6 luni, urmaresc evolutia bisericilor penticostale din Chicago, asta dupa ce mi-am dat licenta si masteratul pe alte 2 din Timisoara.
O sa va sochez putin, mai ales pe cei slab de inger, o sa va spun unde se ascund cu adevarat problemele din biserica.
Suntem partasi la o perioada bisericeasca in care mebri dau vina pe conducere, iar aceasat se plange la randul ei de cei ce ocupa sa ba, bancile biserici. Ei bine responsabilitati avem toti, insa problema este undeva la inceputul biserici respective, chiar in momentul fondari ei.
Daca fundatia a fost turnata prost, intreaga cladire se va legana la ori ce vant; si va rog sa urmariti ce va spun, vantul sau furtuna nu sunt cauzele, ci totul sta in fundatie. Daca biserica are temelie, nici un vant si nici o furtuna nu o va dobor.
Probabil va pare ciudat ce va spun, dar priviti si dvs la unele probleme care nu se pot rezolva niciodata. Sunt biserici care nu au reusit sa depaseasca unele probleme de ani de zile, si va mai spun ceva, nici nu vor reusi. Toata taina sta in felul in care a fost plantata. Daca fondatorul sau fondatori au ridica un perete stramb, acel perete nu se va indrepta niciodata. Sau daca a fost construit un perete intr-un loc nepotrivit, acel perete nu va putea fi darmat nici odata.
Priviti in jurul dvs si veti vedea cum starea unei biserici se perpetueaza de la o generatile la ala, ba chiar mai mult as zice cum se denatureaza mai mult. Fondatorul moare, dar are grija sa-si pun in locul lui pe scaun, unul asemeni lui. Mi-ar place sa dau nume, biserici, actiuni, dar nu acesta e rostul meu. Eu vreau doar sa-i trezesc pe aceia care cred in reveniri miraculoase , in indreptari care nu mai vin de ani de zile, si va zic ceva, nici nu vor veni vreo data.
Daca acel fondator a stabilit niste reguli, niste limite, niste criteri, in momentul plantari, acea biserica nu va putea sa depaseasca aceste norme niciodata. Retineti dracul nu e devina, iar biblia zice : vai de cel ce face lucrarea Domnului cu nebagare de seama; iar intr-un alt loc zice : ca Eu veghez asupra cuvantului meu sa se implineasca. Prin urmare cine e Pastor, prezbiter, diacon, sau alte functi aseamnea in biserica si face lucrarea Domnului cu nebagare de seama, Dumnezeu insusi le va rasplati pt felul in care au lucrat.
E strigator la cer sa ungi pastori care spala bani, care dau mita, sau care fac afaceri in casa sau cu Casa Domnului.
...problemele sunt la radacina, sunt acolo unde numai fondatorul sau fondatori au fost la inceput si si-au propus sa faca ceva. Regret insa cand asa zisi mebri din biserica sunt niste marinete alea vremurilor, care nu mai au ochii sa vada ce se itmpla si nici gura sa vorbeasca atunci cand trebuie.
Nimeni nu se mai ridica din randul celor de pe scaune, toti dorm, iti dau senzatia ca sunt un fel de zobi, personalitatea la zi, ca mai des intalnita in biserica. Nu sunt nici vi, dar nici morti si fac un joc nedescifarta care este daor in folosul celor ce guverneaza din fata.
A trecut de mult vremea intalegeri, a bunatati si a inchideri ochilor. Se minte in biserica, se fura in biserica, se faca bani in biserica si nimeni, chiar nimeni nu se ridica. Nu se mai revolta nimeni, Zombi ii ingaduie la infinnit, pt ca asta e rolul lor, sa inghita toata viata lor ce li se da.
...regeret nespus ca am ramas singur in Pustia lui Ioan, veniti sa uralam, veniti sa pregatim Calea Domnului. Dragostea a atins minime incredibile, Speranata a plecat si ea...nimeni nu mai vrea sa-i treazeasca pe zombi.
..after a long time.
Da, cred ca sunt multe de zis pe marginea topicului si dovada stau cele 40 de comentarii.
Am gasit un discurs [video] destul de provocator legat de identitate: cine suntem noi romanii, ca popor crestin.
Conferinta e tinuta la Facultatea de Litere - Univ. Bucuresti - 9februarie 2008 de catre Dan Puric [mim, actor, etc] si v-o recomand.
Asta ar fi linkul unde gasiti conferinta:
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/549/
Trimiteți un comentariu